Io fraier ma apropii pe iarba uscata incercand sa pozez cu fisheye-ul. Evident ca pasii mi-au fost auziti. Doamna isi astepta sotzul. Eu nu aveam de unde sa stiu. Din 3 cuvinte am linistit-o ca nu ea ma intereseaza in mod special ci cadrul. I-am promis ca voi alege un unghi astfel incat sa n-o poata recunoaste nici moartea daca o va cauta maine.
Intre timp fara sa-mi dau seama sunt si eu “vanat”
O namila in spatele meu cu doua cafele:
Namila: Ce faci mah cu nevasta-mea acolo?
Io: Nimic, nu cu ea am treaba ci cu Casa Poporului…+ ca i-am cerut permisiunea.
Namila: Taci mah ca nu cu tine vorbesc, las-o pe ea sa-mi raspunda :-)))
Io: Pai cu mine vorbeai
Namila: Las-o mah pe ea ca are si ea gura.
Ea: saraca a balmajit ceva dar mai slab decat vantul care d’abea adia :-)))
Io: stai calm ca trag inca un cadru si o tai ca ma grabesc.
Namila: N-ai voie, nu e legal.
Io: Ba e…
Namila: Ba nu e, eu fac legea cu nevasta-mea :-)))))))) Am murit de ras, avea dreptate omul.
Sfarsitul este apoteotic
Namila: Hai tai-o ca esti praf.
Io: asa e, dar te inseli, NU-S PRAF, SUNT FOARTE PRAF…. :-))))))))))))))))) SI DUS AM FOST DAR AVEAM DEJA CADRUL PE CARE-L VROIAM SI I-AM DAT SI CELALALT OBRAZ ;-))
