De prin gară adunate…Amintiri de pe drum, drumul spre Buftea…
Dimineața pe răcoare, o răcoare de-ti îngheață degetul pe declanșator…Pe drumul spre Buftea…
p.s. cu Olympus 75mm F1.8 ED MSC
Rar, spre deloc, mi-a fost dat în fotografia de stradă să primesc un zâmbet atât de sincer!
Săr’na nășică, mi-ai făcut ziua, așa cum ți-am și spus dealtfel…
Tot de prin Gara de Nord, adunate… 😉
Scurt rezumat: ceferiștii la muncă, în slujba călătorilor; o haită de urși se plimbă cu trenul pentru a vă ura cu ocazia sărbătorilor de iarnă; melancolicii covid-ului poartă măștile de bunăvoie, din dragoste și din prostie; iar TikTokerii fac live-uri de pe peron adunând followeri…
HAI S-AVEȚI O ZI BUNA!
Tot de prin gara…Amintiri de pe drum…Drumul spre Buftea…
Am mai prins niște cadre prin gară cu TT Artisan 75mm Swirly Bokeh. Nu glumesc când vă spun că, dacă sunteți cu adevărat pasionați de rețete optice vintage, atunci butelia asta de obiectiv trebuie să fie un must have, fără doar și poate, și să o aveți în trusă ca pe un giuvaer alături de un Helios și un Carl Zeiss.
Două siluete se pierd în ceață ca niște umbre rătăcite între ieri și mâine.
În „amintiri de pe drum”, timpul nu pleacă și nu sosește — doar trece pe lângă noi, lăsându-ne într-o gară unde fiecare pas devine o poveste… Buftea.
Amintiri de pe drumul spre Buftea…
Ăsta este cârligul meu la tine, dar tu ești atât de ocupată încât nici like-urile nu mi le vezi…În fine…Neața!
Au, au, au, sunt fiert pe motivaționale astăzi!! 🙂
Uneori, luminița de la capătul tunelului nu este o simpla promisiune, este o chemare.
Iar scările care urcă spre ea nu sunt un drum ușor, ci dovada că ascensiunea cere efort, răbdare și curaj.
Balustrada de pe margine? Ea este amintirea că nimeni nu se înalță singur. Sprijinul, fie el o mână, un gând, o credință sau un om, există mereu, trebuie doar să ai puterea să-l atingi. Iar lumina, oricât de departe ar părea, e acolo, așteptându-te.
