__construct() instead. in /home1/narcis/public_html/newsite/wp-includes/functions.php on line 6170__construct() instead. in /home1/narcis/public_html/newsite/wp-includes/functions.php on line 6170
Va multumesc! S-a votat in unanimitate,in spatele blocului in gradina, la umbra unui copac, acolo credem ca vrea si el. De ieri este statuie, se vede din prima poza. L-am scos afara la un pipi mic si lasat pe jos nu s-a clintit, nici macar un milimetru, era sleit de puteri si cred ca-i era teama sa nu se prabuseasca. Statea nemiscat. Statuie. Plange si se chinuie, uneori cu “voce”. Vocea acea, acel strigat neajutorat este cumplit, te rupe farame, fizic poti avea 120 kg, chiar si peste, sufletul nu se masoara in kg. In decembrie cand am fost cu el la dr. la facultate i-au dat doctorii inca 7 zile de trait, maxim. Atunci am avut de ales, sa-l lasam acolo pentru studiu de caz cu rezidentii si implicit eutanasiere sau sa-l luam acasa. Evident l-am luat acasa si a rezistat pana in ziua de astazi, chiaaaaaar bine merci ducand o viata normala, atat de normala ca uneori se uita si dupa “gagici”. Efectiv l-am repus pe picioare. Maica-mea saraca a sperat intr-un miracol si a crezut chiar ca are parte de unul. Pana mai ieri alaltaieri cand pancreatita l-a lovit iar, de data asta se pare ca nemilos, sfarsitul fiind inevitabil. Dimineatza ascultandu-i “tzipetele” de durere am inceput sa realizam alta problema trista care din nefericire trebuie sa se concretizeze printr-o hotarare foaaaaarte grea. Eutanasiere sau nu? O decizie foarte, foarte grea! Astazi il vom baga pe calmante si speram din tot sufletul sa-i alinam atat de mult durerile incat sa nu fim nevoiti sa votam pentru eutanasiere. Tineti-ne pumnii sa putem alege ce este mai bine pt el!
Trebuie sa recunosc ca FB-ul m-a indepartat foarte tare de acest blogulet. Dintr-o comoditate excesiva si poate si din cauza unor limitari, exemplu aici trebuie sa redimensionez fotografiile intr-un fel, acolo in alt fel, ptiuuuu greu frate, am preferat sa folosesc FB-ul. Am hotorat acum sa perfuzez acest mic locsor numit “Intersectia” care pana nu demult, sau poate ca demuuuuuult a fost un loc de intalnire cu ceva trafic, uneori chiar intens. Deci, am revenit!
………….. as spune ca in clipa de fata Romii sunt oamenii momentului sau au fost mereu ;-))) p.s. am multe amintiri legate de aceste fotografii, de la acesti oameni sarmani am luat keratita conjunctivala si era sa orbesc, am stat pansat pe rand la fiecare ochi timp de 10 de zile, in total vreo 40 :-(( Prietenii stiu ! Daca vede Musat Marius aceasta postare vreau sa-l intreb daca-si aminteste ca asa “orb” cu ochii in ceatza, si plini de picaturi si creme, cu pupilele dilatate, i-am facut 2 sedinte foto lungi de vreo 8-10 ore ? Remember bro’ ?
Astazi sarbatorim a 50-a zi de terapie cu un suc de brocoli cu mar. Sa-mi fie de bine!
Silence, I Kill you!!
Luati la tata si sa nu va mai aud de acum incolo, nu de alta daaaaar chiar a fost munca si migala iar modelul a suferit niste arsuri din cauza adezivului ;-)) Sa nu credeti ca am ceva cu Photoshop-ul dar am spus si o voi spune mereu, incercati sa fiti creativi pana in clipa in care ajungeti in fotoliu in fata computerului si folositi PS-ul nu pentru a va salva imaginile si sedintele foto 😉
Trebuie sa va spun ca eu cu Nikon am avut si am inca relatia perfecta Nu m-a dezamagit niciodata. Avem o relatie atat de perfecta incat si maine i-as cere mana Si apropo’ a aflat si de “amanta” cea noua, de Olympus OM-D E-M10 stie ca din cand in cand o scot la cate o plimbarica dar tot ma iubeste ;-)) Hahahaha!
Sambata seara Street Delivery 2014, intalnire cu DL pentru a ne imbratzisa, poza, si testa (eu) Samyang 7,5mm. Din pacate acesta nu este un fotoreportaj ca la carte, a fost un moment de relaxare in care am urmarit niste clipe de relaxare si atat… Un reportaj ca la carte se face cu sudoare, se bazeaza pe, unde, cand, cum, de ce si se folosesc minim 3 obiective Efectiv am luat-o razna pe campie si nu am putut da jos Samyang-ul
