Studiu pe baza principalelor instrumente de modificare a luminii .
Acest studiu exemplifica ce efecte au instrumentele de modificare a luminii in functie de distanta, de unghi, fata de un subiect si fata de doua .
Voi incepe exemplificarea cu cele mai simple instrumente urmand ca periodic sa public rezultatele a doua instrumente noi .
Am sa spun acum ca distanta si unghiul fata de subiect sau subiecti a fost aceeasi pe toata perioada studiului: distanta 1,4 m unghi 45 grade inaltime si unghi 45 grade fata de subiect stanga fata.
Umbrella Flood Reflector
simplu:
fata de alt corp din vecinatate:
Umbrellas 95 cm
simplu:
fata de alt corp din vecinatate:
Data viitoare doua instrumente mai complexe pe care personal le ador .
O intrebare: cumva textura celui de-al doilea omulet e mai deschisa?
De fapt doua intrebari: in ultima exemplificare, am impresia ca expunerea e diferita decat in primele, in sensul ca imaginea e mai luminoasa. Gresesc? Nu ar fi mai usor ca expunerea sa se pastreze constanta pentru a putea vedea exact efectele fiecarui “modifier” ?
Merci,
Alin
Salve Alin !
Da, textura celui de-al doilea corp este mai deschisa cum dealtfel se intampla si in realitate nu toti suntem imbracati in aceeasi culoare la sedinta foto. In privinta diferentei de expunere au fost situatii cand am fost obligat sa inchid o treapta uneori doua din cauza supraexpunerilor .
Referitor la textura, e corect, la asta nu m-am gandit prima oara, bine punctat.
Referitor la expunere, nu inteleg de ce ar fi supraexpunere doar cand pui al doilea omulet in scena, ma refer la ultimele doua cadre, cele cu umbrela ca sursa de lumina. Imi scapa ceva? Scuze ca par insistent, dar vreau sa inteleg exact ce se intampla… nu ma injura
Aaaa, ok, te referi doar la a doua fotografie de la umbrellas, am umblat eu putin la levels in ps :-))
Buna ziua,
O initiativa foarte interesanta, cel putin din punctul meu de vedere.
Inca afon in ale’ studioului lumini si umbre, voi urmari atent blogul dvs.
Multumiri de rabdare,
Dan
Acuma, n-am pretenţia că eu aş fi vreun as în domeniu, da’… discuţia nu-şi pierde din aplicabilitate când înlocuim omuleţii de lemn cu omuleţi reali? Mă refer mai ales la faptul că se modifică destul de radical raportul dintre dimensiunile surselor de lumină şi dimensiunile subiecţilor.
(de exemplu, in cazul luminii reflectate, am impresia că pe subiecţi umani umbrele ar ieşi mai soft decât par că ies în exemplul de aici 😀 )
Toate cele bune,
Mihai
salve miChou ! Nu miChou nu-si pierde din aplicabilitate deoarece ea nu se refera strict la oameni reali . Dar sunt deschis problemei pe care ai pus-o si te invit la urmatorul studiu cu oameni reali ca sa vedem concret daca este asa sau nu, ce zici de asta ?
Când şi cum o să aibă loc următorul studiu cu oameni reali? 😀
miChou nu stiu inca dar te anunt intr-un fel, cel mai bine este sa-mi lasi totusi pe personala datele tale, un nr. de telefon ceva 😉
Michou are dreptate, blitzul cu reflector pe el are efectul unui softbox mediu asupra omuletilor, iar umbrela are efectul unei umbrele de 4 m pe aceeasi subiecti. Iar calitatea luminii nu o poti discuta decit vazind efectele, adica umbra. Umbra pe perete nu exista. Inaltatoare initiativa ta, dar cam inutila pina la urma.
Studiul umbrelor se poate face in cel putin 10 feluri. De fapt, in cartile pe care ar fi trebuit sa le citesti pana acum ai fi descoperit acest lucru. Folosind personaje reale, bustul de gips, mini-machete, sfera (pentru studii asupra umbrelor curbe) sau cubul (pentru studiul umbrelor drepte) etc. – bineinteles ca stii despre ce vorbim Cosmin, nu?
Suprafata de studiu a umbrelor poate fi orizontala (podeaua) sau verticala (backgroundul), fiecare situatie tehnica avand scopul sau bine determinat in studiu, iar autorul studiului poate opta pentru una din variante, in functie de ce urmareste si mai ales de ce macheta foloseste. Pe urma, proportiile machetei in incadratura au o importanta vitala raportate la dimensiunile de reflexie ale sursei luminoase. Normal ca la o macheta de 10 cm nu o sa folosim un softbox de 3x2m sau o umbrela de 4m. A spune ca umbra x este obtinuta cu “o umbrela de 4m”, cand tu nu stii dimensiunile omuletilor sau puterea sursei, seamana cu a invata pe dinafara tabelul logaritmilor, primele 900 de pagini. Habar n-avem nici macar care este calitatea de reflexie sau rugozitatea suprafetelor pe care studiem umbrele, iar profesorii de la imagine parca spuneau ceva de genul acesta, ca suprafata este factor important in formarea umbrei (adica una e stiplexul, alta e catifeaua, altul e stucco, altul e inoxul si alta e sticla).
Domnul Narcis, probabil instinctiv simtind ca e cea mai fericita abordare avand machetele alea – omuleti, a folosit studiul umbrelor pe suprafata orizontala, pentru ca are de-a face cu obiecte subtiri (sau ma rog, cu elemente subtiri), care pornesc din podea, iar podeaua e vizibila (fotografie la unghi, nu frontala, buletin), deci e util sa vedem cum evolueaza umbra pornind de la punctul de intersectie al machetei cu podeaua. In plus, analiza este utila nu numai in functie de aspectele calitative, cantitative sau de tipologia sursei luminoase, ci si in functie de punctul de statie al sursei, unghiulatie etc.
Deocamdata vad ca nu sunt implicati factori care tin de textura, iluzie optica, ci numai de umbra in sine. Proiectarea umbrelor pe suprafata verticala (back-ul machetei) schimba total datele problemei, altul e studiul, altele sunt rezultatele si interpretarile si nu puteau fi amestecate asa de care o fi, precum fac marii fotografi romani care au citit o singura carte.
Ii sugerez domnului Narcis un studiu pe suprafata verticala, in aceleasi conditii si cu aceeasi macheta, respectiv surse si unghiuri. In acest fel se va vedea cum se schimba radical rezultatele.
Puteai posta un raspuns mai bine documentat ca sa obtinem, eventual, o dezbatere. De mult astept o alta abordare din partea ta, sa regasesc in interventiile tale acea verticalitate a “oamenilor dintre Carpati” de care erai foarte mandru in urma cu ceva ani. Sau, aminteste-ti vorbele sfinte ale mamei tale “nu te baga in tarate ca o sa te manance porcii”. Mi-as dori sa fii un reper real pentru cei multi, dar prin dialoguri constructive, nu prin desfintarea putinului bun care mai exista in fotografia romaneasca.
Adevarat, viata de Bucuresti te schimba. In rau.