O aripa rupta mai zace in drum,
Si oamenii morti, cu suflet de scrum,
O calca-n picioare,manjind de noroi,
Tot albul si purul ascuns inca-n noi…
Cristalul din ochi ti-e incetosat…
Un demon surade la unicul pacat –
Pacatul de moarte de a te sti pur
In lumea de griuri mizere din jur…
Iti mangai aripile frante in zbor,
De inger plapand, ranit de “nedor”…
Iti ploua si cerul cu stele patate
Pe razele stinse, cuprinse de moarte…
Mariana multumesc pentru versuri !
Exista o rezolvare
“Am umblat cu cersitul pe la pasari
Si mi-a dat fiecare
Cate o pana.
Una inalta de la vultur,
Una rosie de la pasarea paradis,
Una verde de la colibri,
Una vorbareata de la papagal,
Una fricoasa de la strut
O, ce aripi mi-am facut!
Mi le-am pus la suflet
Si-am inceput sa zbor.
Zbor inalt de vultur,
Zbor rosu de pasare paradis,
Zbor verde de colibri,
Zbor vorbaret de papagal,
Zbor fricos de strut ¬
O, ce-am mai zburat!”
Autor: Marin Soresc – “De-a Icar”
Felicitari si pentru Make Up!
As vrea sa iti marturisesc ca sunt “gelos” pe harul tau … dar, iti spun in acelasi timp, sincer, ca orice creatie de a ta ma face sa ma simt mandru ca sunt contemporan cu tine !
© astrolog
pacat ca nu esti femeie :-))
Felicitari! asteptam o expozitie pe aceasta tema
la asa nuante de gri inteleg ca e pe film?
superb maestre
Un complet Excelent.
Am o intrebare, cum as putea contacta autorul poeziei (sa inteleg ca pe Mariana Iachim)? poate cineva sa-mi dea mail-ul ei , sau ceva de genul? ma puteti contacta pe jomirusergiu@gmail.com
multumesc mult
Corpul ingeresei frumos asezate ramine intr-o legatura de forme cu aripile smulse, incit sigur asa-i tare bine pentru imagine. Poezia aduce un mister, pe care compozitia foto il cam dezvaluie partial. Taman pentru asta poegrafia de fatza e incontestabil mai buna in asamblul ei, de altfel dureros de complet.
Poza aceasta ma face sa plang. Sincer.
Nota 11! Felicitari!
Toate pozele sunt f. frumoase, dar din toate aceasta este preferata mea.
Foarte frumos. Multumesc