Si plang de bucurie cum plangeam atunci de tristete. L-am vrut pentru mine si n-am inteles nimic, pana intr-o zi, cand totul a devenit clar. Cand trebuie sa plece, sa sufere pe drum, sa uite aici si sa afle tot acolo, o face fericit si in liniste.
Asa a inceput si legatura noastra, acum multi ani, cand spuneam ca “la tara” e in alta tara si nu ma interesa alta parere de adult pentru ca aici era lumea mea de poveste, cu acces limitat, doar trei luni pe an si alte cateva saptamani ocazional. Aici stiam ca sunt eu cu adevarat, ca le inteleg, ele ma aud, imi vorbesc, iar asta era secretul nostru. Dintre toate animalele, iubeam cel mai mult mieii pentru ca mereu ma priveau intelept, cu ochi de om, patrunzator si sincer. Erau trei, insa pe cel mai alb cu nasul cel mai mic il iubeam enorm, il intelegeam perfect chiar si cand nu scotea niciun sunet. Au fost multe momente insa, in care mielului meu ii tacea chiar si privirea, iar atunci nu mai stiam nimic decat ca imi ascunde ceva desi n-ar vrea sa o faca.. (more…)
