Omul prost este și rău!
Pe muchia fragilă a echilibrului uman, unde inteligența știe când să tacă, iar compasiunea învață să asculte, se ridică prostul — sigur pe el, dar gol pe dinăuntru.
Nu pentru că nu știe, ci pentru că refuză să știe.
Și atunci devine periculos.
A foolish man is also wicked!
Prostul nu te înfruntă cu argumente.
Crede că e mai sus dacă tu ești mai jos.
Crede că se salvează dacă te face să cazi.
Dar uită ceva esențial: trăiește în aceeași societate și calcă în picioare logica.
Prostul este nesimțit și zgomotos.
Prostul nu vine singur. Vine cu alți proști la pachet uniți precum o galerie.
Și dacă nu-i oprești, te vor numi nebun pentru că gândești.
Omul prost este și rău pentru că nu înțelege consecințele.
Pentru el, empatia nu există.
Iar binele și inteligența sunt o amenințare pentru propria micime.
