Amintiri de pe drumul spre Buftea…
Ăsta este cârligul meu la tine, dar tu ești atât de ocupată încât nici like-urile nu mi le vezi…În fine…Neața!
Ăștia am fi putut fi noi doi, dar te-ai speriat de-o relație serioasă și te-ai aruncat în spatele trenului… În fine… Neața!
Ăștia am fi putut fi noi doi pe același drum dar tu ai vrut să fi independenta… În fine… Neața!
Ăștia am fi putut fi noi doi la un film, dar tu ești prea ocupată… În fine… Neața!
Neața, lume!
Vă spun și vouă, ca să știți — să nu ziceți că nu ați știut 😉
Dacă am vreun regret pe lumea asta, acela e că n-am fost navetist cu trenul… atâta tot.
Aaaaaa, sau că n-am locuit undeva la malul mării… mda, și ăsta 😉
Ce povești se nasc în gări și în trenuri — e ceva de vis, efectiv parcă timpul își lasă sufletul pe peron 🙂
p.s. cadre trase cu unul dintre obiectivele de suflet: Lensbaby Composer Pro II Sweet 35
