Neața, lume!
Vă spun și vouă, ca să știți — să nu ziceți că nu ați știut 😉
Dacă am vreun regret pe lumea asta, acela e că n-am fost navetist cu trenul… atâta tot.
Aaaaaa, sau că n-am locuit undeva la malul mării… mda, și ăsta 😉
Ce povești se nasc în gări și în trenuri — e ceva de vis, efectiv parcă timpul își lasă sufletul pe peron 🙂
p.s. cadre trase cu unul dintre obiectivele de suflet: Lensbaby Composer Pro II Sweet 35
