Au, au, au, sunt fiert pe motivaționale astăzi!! 🙂
Uneori, luminița de la capătul tunelului nu este o simpla promisiune, este o chemare.
Iar scările care urcă spre ea nu sunt un drum ușor, ci dovada că ascensiunea cere efort, răbdare și curaj.
Balustrada de pe margine? Ea este amintirea că nimeni nu se înalță singur. Sprijinul, fie el o mână, un gând, o credință sau un om, există mereu, trebuie doar să ai puterea să-l atingi. Iar lumina, oricât de departe ar părea, e acolo, așteptându-te.
Uneori viața te obligă să mergi prin tuneluri lungi, reci și încărcate de tăceri. Dar lumina de la capăt nu e doar o ieșire, este dovada că ai continuat să mergi atunci când totul îți spunea să te oprești. Umbrele nu te definesc, ci pașii pe care îi faci prin ele. Iar drumul spre lumină e întotdeauna al celui care nu renunță.
Tovarăși am făcut un mic upgrade la imaginea “U.E. de astăzi este fostul URSS de ieri…”
Secera a rămas, ciocanul a fost înlocuit cu alt instrument de convingere — mult mai colorat și infinit mai penetrant. Acum nu mai e nevoie de tancuri, avem influenceri.
Nu se mai dă cu bastonul, se dă cu hashtag-uri. Cenzura e cool, totalitarismul poartă glitter, iar dictatura vine în ediție rainbow, cu muzică, valuri de „iubire” și fonduri europene nerambursabile.
„Drepturile omului” au devenit noul „plan cincinal”, iar dacă nu te aliniază ideologic, te aliniază moral — cu grijă, „pentru binele tău”.
Adevărul nu mai e discutat, e impus… dar cu inimioare colorate și cu rozetele sparte!
p.s. Nu este o imagine despre sex este o imagine despre cât de mult ne iubeste U.E.
Ăștia am fi putut fi noi doi, dar te-ai speriat de-o relație serioasă și te-ai aruncat în spatele trenului… În fine… Neața!
Ăștia am fi putut fi noi doi pe același drum dar tu ai vrut să fi independenta… În fine… Neața!
Ăștia am fi putut fi noi doi la un film, dar tu ești prea ocupată… În fine… Neața!
Neața, lume!
Vă spun și vouă, ca să știți — să nu ziceți că nu ați știut 😉
Dacă am vreun regret pe lumea asta, acela e că n-am fost navetist cu trenul… atâta tot.
Aaaaaa, sau că n-am locuit undeva la malul mării… mda, și ăsta 😉
Ce povești se nasc în gări și în trenuri — e ceva de vis, efectiv parcă timpul își lasă sufletul pe peron 🙂
p.s. cadre trase cu unul dintre obiectivele de suflet: Lensbaby Composer Pro II Sweet 35
Astăzi 14.10.2025 Călin Georgescu a semnat iar controlul judiciar la sectia de politie din Buftea unde o mână de viteji și de patrioți l-au susținut…
Mai departe las fotografiile să vorbească 😍
💙💛❤️
În secolul XXI, omul și-a transformat gândirea într-un meniu de fast-food și și-a pus creierul pe tavă. Ingineria socială îl asezonează cu algoritmi, marketingul îl împachetează frumos, iar societatea îl devorează cu poftă. Trist? Poate. Dar paradoxal, nimic nu e mai amuzant decât să vezi cum omul își servește singur propriul meniu al prostiei.
